Esti liber sa te urci pe scena ca sa te rupi de context

Pe timpul sovieticilor, in primavara clasei a opta, gasisem in podul casei bunicilor niste carti religioase in limba romana. incercam sa le traduc in moldoveneasca si aveam impresia ca traduc din franceza si spuneam ca inteleg o limba despre Dumnezeu. 

Cand urma sa merg la facultate, imi imaginam facultatea ca un castel in ceruri, cu geamuri si usi mari si discuti cu ingerii despre ce se intampla afara, despre caractere care povestesc in toate limbile si tu le intelegi.

Cand eram student pe la anul 3 "dormeam" in teatru. Erau doua spectacole diferite in aceeasi zi si mergeam la ambele. Stieam repertoriu pe de rost, iar la un concurs international, asteptam cu sufletul la gura replicile mai inspirate a actorilor si aplaudam frenetic ca sa impresionam juriul si ne revoltam pe cei adusi de la organizatii pentru a umplea sala. Eram prieteni cu maestrii de lumini, de sunete, ne cunostea directorul teatrului, dar ne cunosteau si actorii. Faceam recenzii la spectacole pe flayerile promotionale si discutam aprins in barul de la parter. Eram o gasca de 4 nebuni, care recitam la miez de noapte poezii din cenaclul Flacara.

Aceasta a durat doi ani, pana in anul 5 cand in pauza dintre spectacole, ne-a chemat maestrul pe sunete si ne-a intrebat daca dorim sa urcam pe scena teatrului. 

Din acel moment, pe scena incepuse sa pluteasca diverse castele. Pluteau caractere care vorbesc pentru noi in diferite limbi si noi intelegeam ce spun. Fiorii ne strangeau din spate si vedeam ingeri care ne privesc cu zambete luminoase. Eram in aer. 

Imi amintesc ca plutesc ideii pentru toti si ele sunt libere asa ca si tine - esti liber sa zidesti credinta intr-un caracter, la fel cum esti liber sa te urici pe scena ca sa te rupi de context.