Memorie infectata

Posibilitatea de a fi sincer cu tine insuti este un purgatoriu continuu. Nu pot sa zic ca interpretarea viselor se asociaza cu interpretarea simturilor. Poate sa ma doara ceva si sa cred ca e de bine si invers. Aceste tratari pot fi si mai grave in cazul cand simturile provoaca niste ganduri de la care urmeaza sa i-ai decizii.

Avem un vocabular suficient ca sa „traducem” starile noastre? Gresesti mai mult cand "taci" sau cand interpretezi ceva. Sau poate e mai grav cand constient spunem minciuni.

Sau cele mai crude minciuni se spun pe tacute, cum spune Stevenson.

Odata receptionata informatia, e mai greu sa revii la starea initiala, fara a fi infectata memoria. Memoria depoziteaza experiente care va interpreta urmatoarele simturi.

Oricare interpretare a simturilor, gandurilor, vorbelor si faptelor poate fi doar o durere personala si nu neaparat sociala. Ea poate deveni sociala si nociva, dar nicidecum sa provoace efectul simtului primar. 

Dar, simtul primar e o infectie si el, cum ne tratam?