El si l-a imaginat pe fratele sau, il promoveaza ca un crez public inventat mai mult de dansul decat ar fi fost in realitate sau ar fi avut dreptul moral sa beneficieze de el, e o idealizare de care cred ca nici Gheorghe Ghimpu nu este bucuros unde a ajuns.
Pe de alta parte Mihai Ghimpu nu are copii, lucru care duce la un complex de familie fara rost. Fratele lui este erou pentru o categorie de oameni si el a preluat imaginea pentru a se identifica cu ideea nationala, iar complexul din familie a facut sa compenseze cu tradarea - el s-a vandut pentru a compensa nefericirea, el vinde iluzii.
Cel mai grav este ca Mihai Ghimpu are tot timpul un cutit ascuns care dintr-un complex, il poate infige oricand si oricui in spatele pentru a nu se considera invins.
Are complexul precum ca cineva il obstructioneaza permanent. Ghimpu e o muiere intro lupta barbateasca. El apeleaza la toate metodele de a camufla complexele si pare un luptator, dar ranile lui sunt deschise. De fapt, el este o victima a propriilor calitati, iar propriile defecte nu-i asigura sucees.
Opera lui este creatia altcuiva, iar acela nu-l compatimeste, nu-l iarta - si asta e drama care se numeste Mihai Ghimpu.
