Mi se creeaza impresia (ca sa fiu si eu la moda) ca o parte din jurnalistii nostri sunt ostaticii propriilor defecte profesionale.
In plan politic, s-ar putea sa nu-i intereseze pe acesti ostatici (o explicatie ca sa se scuze pe ei), dar presa e politizata si in sfera economica si in cea social. De aceea orice stire va fi tratata ca atac asupra partenerilor de coalitie.
Asemenea interpretari au fost tot timpul, dar, cel putin, daca sesiza presa vreo problema, functionarii aveau si o responsabilitate morala ca sa reactioneze. Astazi, daca ataca Publika, celorlalti functiilor li-i in cot, pentru ca e comanda stapanului, nu sunteti credibili. Si aici ma intreb, care e rolul reporterului la asemenea institutii si care sunt scuzele lor pentru asemenea activitate - sesizeaza problema? (s-o creada ei), o fac pentru salariu? nu e rolul jurnalistului sa faca ceva pentru salariu indiferent ce, pentru ca sunt tineri, si ii marcheaza profesional, iar maine nici nu vor dori sa faca jurnalism, pentru ca s-au dezamagit de specificul national in presa. Alta explicatie poate fi ca le place politica editoriala a institutiei media? posibil ..., dar ma tem ca parintii lor si-au facut alte sperante cand investeau la gradinita, la scoala sau la facultate.
Exista libertate de a decide. Iar de la reporter, editor, patron si pana la votul propriu zis exista multi factori, inclusiv morali. Stiu altceva, si dau dreptate ostaticilor - intradevar va vor aprecia si va vor candamna cei care citesc si va urmaresc, iar vor vota altii si altfel.
Societatea este mijlocul de control a capacitatilor profesionale - de la jurnalist la presedinte, de aceea dle jurnalist si dle presedinte, am o intrebare - sunteti cumva ostaticii propriilor sperante?
